Sărută toamna pletele-mi cărunte,
Cu adieri de vânt și brumă rece,
Foșnește-n valsuri cetina pe munte,
Îmbrățișând solstițiul care trece.

Amurg de foc și păsări călătoare,
Umbre ce cad pe miriștea pustie,
Ecouri vagi se sparg în depărtare,
Creând amorf, o amplă elegie.

În spuza zării norii dau năvală,
Purtând cu ei tristeți nemistuite,
Vârtej de vânt lovește în rafală
Catarge vechi, de valuri pălmuite.

Anticipând a zării-nlăcrimare,
Frâu liber dau trăirilor oculte,
Las ca să cadă picurii de sare,
Astâmpăr oful inimii ce-i frânte!

Trec anotimpuri, totul se avântă,
Spre alte vremi, o altă dimensiune,
Aud în scoarță mugurul cum cântă
Și înțeleg că viața-i o minune!

21/09/2023, Barcelona- Lucica Boltasu